Un al treilea aspect al lucrării lui Cristos a fost abolirea vrăjmăşiei ce mocnea între iudei şi Neamuri, ca de altfel între om şi Dumnezeu. Pavel identifică legea drept cauza nevinovată a vrăjmăşiei, adică legea poruncilor în rânduielile ei. Legea lui Moise era un singur cod legislativ unitar, dar era alcătuită din multe porunci separate. La rândul lor, acestea erau alcătuite din dogme sau decrete, ce acopereau majoritatea domeniilor vieţii. Legea în sine era sfântă, dreaptă şi bună (Romani 7:12), dar natura păcătoasă a omului a profitat de lege, pentru a recurge la ură. Datorită faptului că legea într-adevăr separa poporul Israel de celelalte popoare, ca popor ales al lui Dumnezeu pe acest pământ, mulţi iudei au devenit aroganţi, tratându-i pe ne-evrei cu dispreţ. Neamurile au ripostat, cu multă ostilitate, în maniera cunoscută, în cele din urmă, sub denumirea de anti-semitism. Dar cum a înlăturat Cristos legea, ca pricină de duşmănie? Mai întâi, El a murit pentru a plăti plata cerută pentru călcarea legii, împlinind astfel întru totul cerinţele de neprihănire ale lui Dumnezeu. Acum legea nu mai are nimic de spus celor care sunt „în Cristos", deoarece în cazul lor plata integrală a fost achitată. Credincioşii nu sunt sub lege, ci sub har. Dar asta nu înseamnă că ei pot trăi cum vor, căci acum ei sunt robi ai lui Cristos şi, prin urmare, trebuie să trăiască cum voieşte El.
Ca urmare a abolirii ostilităţii stârnite de lege, Domnul a putut introduce o nouă creaţie, făcând din doi - adică din evreul credincios şi din ne-evreul credincios - un singur om nou: biserica. Fiind uniţi acum cu El, foştii adversari sunt uniţi şi între ei, printr-o nouă părtăşie. Biserica este nouă, în sensul că este un organism inexistent înainte, şi acest lucru nu trebuie scăpat din vedere. Biserica din Noul Testament nu e o continuare a Israelului din Vechiul Testament, ci o entitate cu totul deosebită de tot ce a existat înainte de ea sau de ce va exista după ea - după cum reiese din următoarele:
1. Este nouă în sensul că Neamurile au acum drepturi şi privilegii egale cu iudeii.
2. Este nouă în sensul că atât iudeii, cât şi Neamurile îşi pierd identitatea naţională, când devin creştini.
3. Este nouă în sensul că şi evreii credincioşi, şi ne-evreii credincioşi sunt împreună membri ai Trupului lui Cristos.
4. Este nouă în sensul că iudeul credincios are nădejdea că va domni împreună cu Cristos, iar nu doar că va fi un supus al împărăţiei Sale.
5. Este nouă în sensul că iudeul nu mai este sub lege.
Biserica este, fără îndoială, o creaţiune nouă, cu o chemare distinctă şi un destin distinct, ocupând un loc unic în planurile lui Dumnezeu. Dar amploarea lucrării lui Dumnezeu nu se opreşte aici. El a făcut pace între iudeu şi ne-iudeu, înlăturând cauza ostilităţii şi dându-le şi unora, şi altora o nouă natură, creând o nouă unitate. Crucea este răspunsul dat de Dumnezeu discriminării rasiale, segregaţiei şi anti-semitismului, bigotismului şi tuturor formelor de vrăjmăşie dintre oameni.