Neamurile erau de asemenea fără Cristos, pentru că ele nu aveau un Mesia al lor. Mesia fusese făgăduit doar poporului Israel. Deşi s-a profeţit că binecuvântările se vor revărsa peste naţiuni, prin lucrarea lui Mesia (Isaia 11:10;60:3), totuşi El urma să se nască evreu, slujba Lui fiind îndreptată în principal către „oile pierdute ale casei lui Israel" (Matei 15:24). Pe lângă faptul că erau lipsiţi de Mesia, Neamurile erau fără drept de cetăţenie în Israel. Adică străini, fără drepturile şi privilegiile ce decurg din cetăţenie. Cât priveşte comunitatea Israelului, Neamurile erau afară, privind spre cei dinăuntru. Apoi ne-evreii erau străini de legămintele făgăduinţei. Dumnezeu încheiase legăminte cu poporul Israel prin oameni ca Avraam, Isaac, Iacov, Moise, David şi Solomon. Aceste legăminte le promiteau iudeilor o seamă de binecuvântări. Din toate punctele de vedere, Neamurile erau fără nădejde, atât pe plan naţional, cât şi individual. Pe plan naţional, ele nu aveau nici o asigurare că pământul lor, guvernul sau locuitorii ţărilor lor vor supravieţui. Iar pe plan individual, orizontul lor era lipsit de speranţă, căci nu aveau nici o nădejde dincolo de mormânt. Cineva a spus că viitorul lor era ca bezna nopţii, când nu se zăreşte nici o stea pe cer. în fine, ei erau fără Dumnezeu în lume. Asta nu înseamnă că erau atei. Ei îşi aveau proprii lor zei de lemn şi de piatră, la care se închinau. Dar nu îl cunoşteau pe singurul şi adevăratul Dumnezeu. Ei erau fără Dumnezeu într-o lume ostilă, ce nu-L cunoştea pe Dumnezeu.