Rezultatul mântuirii noastre este faptul că suntem lucrarea Lui - lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastră. Un credincios născut din nou este o capodoperă a lui Dumnezeu. Când ne gândim la materia primă cu care trebuie să lucreze El, ne dăm seama că realizarea produsului finit este cu atât mai remarcabilă! Într-adevăr, capodopera aceasta nu este altceva decât o nouă creaţiune, prin unirea cu Cristos, căci: „dacă este cineva în Cristos, este o nouă creaţiune; cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile au devenit noi" (2Corinteni 5:17).
Iar obiectul acestei noi creaţiuni se găseşte în sintagma: pentru fapte bune. Deşi e adevărat că noi nu suntem mântuiţi prin fapte bune, tot atât de adevărat este că suntem mântuiţi pentru fapte bune. Faptele bune nu sunt rădăcina, ci roadă. Noi nu facem fapte pentru a fi mântuiţi, ci pentru că suntem mântuiţi.
Tocmai acest aspect al adevărului este subliniat la Iacov 2:14-26. Când Iacov spune că „credinţa fără fapte este moartă”, el nu spune că suntem mântuiţi prin credinţă plus fapte, ci prin acel fel de credinţă care are ca urmare o viaţă plină de fapte bune. Faptele demonstrează realitatea credinţei noastre, lucru cu care Pavel este întru totul de acord: Noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru fapte bune.
Prin urmare, ordinea lui Dumnezeu este următoarea:
credinţă - mântuire - fapte bune – răsplată. Credinţa duce la mântuire. Mântuirea are drept rezultat faptele bune. Iar faptele bune vor fi răsplătite de El.
Se ridică însă întrebarea: Ce fel de fapte bune se aşteaptă din partea mea? La care Pavel răspunde: Fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte ca să umblăm în ele. Cu alte cuvinte, Dumnezeu are un plan pentru viaţa fiecăruia. Înainte de convertirea noastră, El ne-a trasat o carieră spirituală. Responsabilitatea noastră este de a descoperi voia Sa pentru noi şi apoi de a asculta de voia Sa. Noi nu trebuie să ne elaborăm propriul plan pentru viaţa noastră, ci doar să acceptăm planul elaborat de El pentru viaţa noastră. Asta ne eliberează de frământări şi îngrijorări, asigurându-ne că viaţa noastră îi va aduce slavă maximă Lui şi binecuvântarea cea mai mare pentru alţii, dar şi răsplata cea mai mare pentru noi înşine.
Pentru a descoperi faptele bune plănuite de El pentru viaţa fiecăruia dintre noi, trebuie să
(1) ne mărturisim şi să ne lăsăm de păcat, de îndată ce am devenit conştienţi că a pătruns în viaţa noastră;
(2) să-I fim predaţi în permanenţă şi necondiţionat;
(3) să studiem Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a discerne voia Lui şi apoi să facem tot ce ne spune El să facem; (4) să petrecem zilnic un timp în rugăciune;
(5) să prindem orice prilej ce se iveşte pentru a-L sluji pe El;
(6) să cultivăm părtăşia şi sfatul altor creştini.
Dumnezeu ne pregăteşte pentru fapte bune. El pregăteşte faptele bune pe care să le săvârşim noi. Apoi El ne răsplăteşte când le săvârşim. Aşa este harul!