Spre lauda slavei harului Său, prin care ne-a făcut să fim acceptaţi în Preaiubitul. Contemplând harul lui Dumnezeu, care de la început ne-a ales şi apoi ne-a predestinat să fim fiii Lui. Pavel îşi punctează meditaţia cu acest refren ce constituie, în acelaşi timp, o exclamaţie, o explicaţie şi un îndemn.
Aşadar, exclamaţie - deci o tresăltare sfântă în faţa gloriilor transcendente ale unui har atât de mare.
Apoi o explicaţie în sensul că obiectul şi rezultatul tuturor relaţiilor lui Dumnezeu cu noi (relaţii bazate pe har) îl constituia slava Sa. Lui I se cuvine adoraţie eternă pentru un har atât de nemărginit. Observaţi termenii harului Său: El ne-a făcut (fără plată) să fim acceptaţi. Receptorii harului Său suntem noi. Canalul prin care ni se transmite harul: în Preaiubitul.
Apoi urmează îndemnul. Pavel spune: „Să-L lăudăm pentru harul Lui slăvit." Haideţi dar să facem acest lucru, înainte de a trece mai departe:
Dumnezeu măreţ, al minunilor!
Toate căile Tale
Vorbesc despre atributele Tale divine;
Dar gloriile harului Tău
întrec în strălucire chiar minunile Tale:
Căci ce alt Dumnezeu care să ierte există?
Şi cine mai are un har atât de minunat şi fără
de plată?
Samuel Davies