Pentru a sublinia şi mai mult magnitudinea acestei puteri, apostolul descrie în continuare cea mai mare etalare de putere divină pe care a cunoscut-o lumea vreodată: puterea care L-a înviat pe Cristos din morţi, întronându-L la dreapta lui Dumnezeu. Poate am fi înclinaţi să credem că crearea universului a fost cea mai mare etalare a puterii lui Dumnezeu. Sau poate modul miraculos în care Şi-a izbăvit Dumnezeu poporul din Egipt, când a despărţit Marea Roşie în două. Dar nu aşa stau lucrurile. Noul Testament ne învaţă că învierea şi înălţarea lui Cristos au necesitat cea mai mare scurgere de energie divină.

Cu ce scop au fost făcute toate acestea? Se pare că toate oştirile iadului au fost angajate pentru a încerca să neutralizeze planurile lui Dumnezeu, ţinându-L pe Cristos în mormânt sau împiedicându-L să se înalţe la cer, după ce a înviat. Dar Dumnezeu a ieşit învingător asupra tuturor formelor de opoziţie. învierea şi proslăvirea lui Cristos au constituit o lovitură zdrobitoare dată Satanei şi oştirilor sale, de totală învingere a sa, şi un slăvit spectacol al puterii lui Dumnezeu.

Nimeni nu este în stare să descrie această putere La adevărata ei valoare. Prin urmare, Pavel împrumută câteva cuvinte din vocabularul dinamicii, pentru a descrie puterea la care s-a recurs în folosul nostru: „potrivit cu lucrarea tăriei puterii Lui, pe care El a energizat-o în Cristos, când L-a înviat din morţi." Cuvintele par să se încovoaie sub greutatea ideii. Nici nu e nevoie să facem distincţie între diversele cuvinte. Este de ajuns să ne minunăm în faţa imensităţii puterii lui Dumnezeu, închinându-ne în faţa Lui, pentru atotputernicia Sa! Meyer exclamă:

„O extraordinară lansare şi înălţare, de la mormântul morţii la tronul Dumnezeului veşnic, singurul care posedă nemurirea! De la întunericul mormântului la lumina orbitoare. Din această lume mică până în centrul şi metropola universului. Deschideţi-vă compasul credinţei voastre, pentru a măsura abisul incomensurabil. Apoi minunaţi-vă de puterea care v-a adus la Cristos, străbătând acest abis.”

În ce priveşte Scriptura, învierea lui Cristos a fost primul eveniment de acest fel din istoria omenirii (1Corinteni 15:23). Au mai fost înviaţi şi alţii, dar după aceea au murit din nou. Domnul Isus a fost primul care a înviat în puterea unei vieţi fără de sfârşit.

După învierea şi înălţarea la cer a lui Cristos, Dumnezeu L-a aşezat la dreapta Sa în locurile cereşti. Dreapta lui Dumnezeu semnifică locul de privilegiu (Evrei 1:13), putere (Matei 26:54), distincţie (Evrei 1:3), desfătare (Psalmul 16:11) şi stăpânire (1Petru 3:22).

Ne sunt oferite amănunte suplimentare despre acest loc: în locurile cereşti - prin asta înţelegându-se că tot acolo se află şi locuinţa lui Dumnezeu. Acolo se află Domnul Isus în momentul de faţă, într-un trup real, din carne şi oase, un trup proslăvit, care nu mai poate muri. Dar unde este El acolo vom fi şi noi, în curând!