Din nou Pavel procedează la o schimbare de pronume, de la „noi" din versetele 11 şi 12 la „voi" din versetul 13, ajungând apoi la noi din versetul 14. Prin acest iscusit procedeu literar, el face o aluzie la lucrurile pe care le va explica mai detaliat în capitolele 2 şi 3 - uniunea iudeilor, credincioşi cu Neamurile credincioase, care împreună formează un nou organism: biserica.

Duhul Sfânt este arvuna (garanţia) moştenirii noastre. Este acontul sau avansul, ce confirmă că se va efectua plata integrală. Este totuna cu plata integrală, doar că nu e aceeaşi sumă.

De îndată ce suntem mântuiţi, Duhul Sfânt începe să ne descopere câteva din bogăţiile de care dispunem în Cristos. El ne dă posibilitatea să gustăm dinainte câte ceva din gloria viitoare. Dar cum putem fi siguri că vom obţine toată moştenirea, în viitor? Duhul Sfânt însuşi este arvuna sau garantorul nostru.

Fiind pecetea, El garantează că noi înşine vom fi păziţi şi păstraţi teferi pentru a ne lua în primire moştenirea. Iar ca arvună, El garantează că moştenirea ne va fi păstrată în condiţii de siguranţă.

Duhul este arvuna până la răscumpărarea stăpânirii dobândite. Arvuna ne duce cu privirea la momentul când va avea loc răscumpărarea, după cum roadele dintâi ne fac să ne gândim la momentul când vom culege recolta deplină. Rolul de arvună al Duhului Sfânt va înceta atunci când se va face răscumpărarea stăpânirii dobândite. Dar ce vrea să spună Pavel prin cuvintele stăpânirea dobândită?

1. S-ar putea să se refere la moştenirea noastră. Tot ce posedă Dumnezeu este al nostru prin Domnul Isus: noi suntem moştenitori ai lui Dumnezeu şi co-moştenitori cu Isus Cristos (Romani 8:17;1Corinteni 3:21-23). Universul însuşi a fost întinat prin pătrunderea păcatului şi trebuie să fie reconciliat şi purificat (Coloseni 1:20;Evrei 9:23). Când va reveni Cristos pe pământ ca să domnească, creaţiunea ce geme acum va fi izbăvită de robia putreziciunii, dândui-se glorioasa libertate de care se bucură copiii lui Dumnezeu (Romani 8:19-22).

2. Sintagma stăpânirea dobândită ar putea însemna trupul credinciosului. Duhul şi sufletul nostru sunt răscumpărate în clipa când credem, dar răscumpărarea trupurilor noastre este încă un eveniment viitor. Faptul că suferim, că îmbătrânim şi murim dovedeşte că trupul nostru nu a fost încă răscumpărat. Când va reveni Cristos să ne ia la El (1Tesaloniceni 4:13-18), trupurile noastre vor fi refăcute, pentru a se conforma trupului slavei Sale (Filipeni 3:21). Atunci vom fi pe deplin şi pe veci răscumpăraţi (Romomani 8:23).

3. În fine, stăpânirea dobândită ar putea să se refere la biserică (1Petru 2:9: „poporul Său special"). În acest caz, răscumpărarea ei este de asemenea aşteptată, când va avea loc Răpirea, ocazie cu care Cristos îşi va prezenta biserica Sa ca pe o biserică slăvită, fără pată sau zbârcitură (Efeseni 5:27). Unii cred că, în cadrul acestei interpretări, stăpânirea lui Dumnezeu ar putea cuprinde şi sfinţii din Vechiul Testament.

Indiferent de interpretarea la care subscriem, rezultatul final este acelaşi: spre lauda slavei Sale. Minunatul plan al lui Dumnezeu pentru copiii Lui va fi ajuns atunci la gloriosul său deznodământ, El fiind ţinta laudelor necontenite. De trei ori în acest capitol Pavel ne aminteşte că ţelul urmărit şi rezultatul inevitabil al tuturor acţiunilor lui Dumnezeu este ca El să fie preamărit şi proslăvit.

Spre lauda slavei harului Său (versetul 6)

Ca noi să fim spre lauda slavei Sale (versetul 12)

Spre lauda slavei Sale (versetul 14)