Acum Pavel trece de la credincioşii proveniţi dintre evrei la cei proveniţi dintre Neamuri, renunţând la pronumele personal persoana întâi plural „noi" la voi. Acei dintre păgâni care au fost salvaţi se împărtăşesc din taina voii lui Dumnezeu, alături de iudeii convertiţi. Şi astfel apostolul urmăreşte aici paşii prin care efesenii şi alţi credincioşi ne-evrei au fost uniţi cu Cristos.

Ei au auzit evanghelia.

Au crezut în Cristos.

Au fost pecetluiţi cu Duhui Sfânt al făgăduinţei.

Mai întâi, ei au auzit cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii lor. În esenţă, aceasta se referă la vestea bună a mântuirii prin credinţa în Domnul Isus. Dar într-o accepţiune mai largă, aici sunt cuprinse toate învăţăturile lui Cristos şi ale apostolilor.

După ce au auzit mesajul acesta, ei s-au predat pe ei înşişi lui Cristos, printr-un act hotărât al credinţei. Domnul Isus este adevăratul obiect al credinţei. Mântuirea se află numai în EI.

De îndată ce au crezut ei, au fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt al făgăduinţei. Asta înseamnă că toţi credincioşii adevăraţi primesc Duhul lui Dumnezeu ca semn al faptului că sunt ai lui Dumnezeu şi că El îi va păzi până când ei vor primi trupurile lor glorificate. După cum în problemele de ordin juridic un sigiliu indică dreptul de proprietate şi securitate, tot aşa este şi în cele divine. Duhul Sfânt din lăuntrul nostru ne înseamnă, punând în noi pecetea potrivit căreia suntem proprietatea lui Dumnezeu (1Corinteni 6:19,20), garantând faptul că vom fi păziţi şi păstraţi până în ziua răscumpărării (Efeseni 4:30).

Pecetea noastră se numeşte Duhul Sfânt al făgăduinţei. Mai întâi, El este Duhul Sfânt; asta e El în Sine. El a fost făgăduit de Tatăl (Ioel 2:28;Fapte 1:4) şi de Domnul Isus (Ioan 16:7). În plus, El este garanţia că toate făgăduinţele făcute de Dumnezeu credinciosului se vor împlini.

Versetul 13 face prima din numeroasele referiri la Trinitate din această epistolă: Dumnezeu Tatăl (versetul 3) Dumnezeu Fiul (versetul 7) Dumnezeu Duhul (versetul 13)