Scopul acestei predestinări a fost ca ei să fie spre lauda slavei Sale. Cu alte cuvinte, ei sunt trofeele harului lui Dumnezeu, arătând ce poate face El cu materia primă atât de nepromiţătoare pe care o reprezentăm noi, aducându-i totuşi slavă.

Apostolul se referă la el şi la alţi iudei credincioşi cu cuvintele: noi cei care ne-am încrezut mai întâi în Cristos. El se gândeşte la rămăşiţa de evrei care au răspuns la mesajul evangheliei în era primară a creştinismului. Vestea bună a fost predicată mai întâi iudeilor. Cei mai mulţi din poporul Israel au respins categoric această veste bună. Dar o mică parte dintre ei - rămăşiţa - au crezut în Domnul Isus. Pavel face parte din această categorie.

Altfel va fi la a doua venire a Mântuitorului pe pământ. Atunci întreaga naţiune îl va privi pe cel pe care L-a străpuns şi îl va jeli ca pe un Fiu singur la părinţi (Zaharia 12:10). „Şi astfel tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: «Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toată nelegiuirea din Iacov»"(Romani 11:26).

Pavel şi contemporanii săi creştini ce proveneau din rândul evreilor S-au încrezut în Mesia cu mult înainte ca întreg poporul evreu să facă acest lucru. De aceea spune apostolul: „noi... care ne-am pus încrederea mai dinainte în Cristos" (FWG).

Cei ce „au nădăjduit mai dinainte" în Mesia vor domni cu El pe pământ. Ceilalţi membri ai poporului evreu vor fi supuşii Săi în împărăţia Sa.