Numele Pavel înseamnă „mic". Deşi fizic apostolului i se potrivea această descriere, pe plan spiritual influenţa sa a fost enormă. El se prezintă ca apostol al lui Isus Cristos. Asta înseamnă că a fost împuternicit de Domnul cel înălţat la cer, ca să execute o misiune specială: să predice evanghelia la Neamuri şi să predea marele adevăr privitor la biserică (Efeseni 3:8,9). Întrucât Efeseni vizează biserica şi întrucât adevărul acesta a fost prima oară revelat apostolilor şi profeţilor (Efeseni 3:5), e normal ca Pavel să se prezinte ca apostol, acesta nefiind un semn de mândrie, ci explicarea motivului pentru care el putea vorbi cu autoritate asupra acestui subiect. Sursa autorităţii sale este exprimată în cuvintele: prin voia lui Dumnezeu. Nu Pavel a ales această lucrare ca ocupaţia sa în viaţă; nimeni nu l-a desemnat s-o facă, ci de la început până la sfârşit a fost chemarea lui Dumnezeu (Galateni 1:1).

Scrisoarea este adresată sfinţilor care sunt în Efes, şi credincioşilor în Cristos Isus. Sfinţii sunt oamenii care s-au separat de lume, fiind puşi deoparte pentru Dumnezeu. Este apelativul acordat în Noul Testament tuturor credincioşilor născuţi din nou. În esenţă, termenul se referă la poziţia credinciosului în Cristos, mai degrabă decât la ceea ce este acesta în el însuşi. În Cristos toţi credincioşii sunt sfinţi, chiar dacă în ei înşişi nu sunt întotdeauna sfinţi. De pildă, Pavel s-a adresat corintenilor cu apelativul de sfinţi, la 1Corinteni 1:2, deşi reiese clar din text că ei nu trăiau o viaţă sfântă. Totuşi voia lui Dumnezeu este ca viaţa noastră practică să corespundă cu poziţia ocupată de noi. Cu alte cuvinte, sfinţii trebuie să fie sfinţi.

Şi credincioşilor în Cristos Isus se referă la toţi creştinii adevăraţi. Dar termenul credincioşi se referă aici şi la probitatea şi caracterul vrednic de încredere pe care ar trebui să-l posede creştinii. Sensul principal este însă acela că ei L-au recunoscut pe Cristos Isus ca singurul lor Domn şi Mântuitor.

Două dintre cele mai vechi manuscrise omit cuvintele: în Efes, deşi în mai toate celelalte manuscrise ele sunt prezent. Mulţi cărturari cred că aceasta a fost o scrisoare circulară, redactată pentru a fi citită de adunările locale de creştini din mai multe localităţi, între care biserica de la Efes ocupa un loc proeminent. Din fericire chestiunea aceasta nu afectează nici autenticitatea scrisorii, nici valoarea ei pentru noi.