Predicatorul s-a întristat la gândul că deşi înţelepciunea este mai bună decât puterea, sfatul omului sărman a fost curând acoperit de dispreţ. De îndată ce a trecut criza, pe nimeni n-a mai interesat ce a avut el de spus.
Parabola aceasta are un evident ton evanghelistic. Cetatea este ca sufletul unui om - mică şi lipsită de apărare. Formidabilul rege este Satana, hotărât să invadeze şi să nimicească (2 Corinteni 4:4; Efeseni 2:2). Izbăvitorul este Mântuitorul - sărac (2 Corinteni 8:9) şi înţelept (1 Corinteni 1:24; Coloseni 2:3). Deşi El a adus izbăvire, totuşi ce puţin este apreciat şi onorat El! Cei mai mulţi oameni din lume trăiesc ca şi când El nu şi-ar fi dat viaţa, murind pe cruce. Ba chiar şi creştinii sunt uneori nepăsători când vine vorba să-şi aducă aminte de El în felul rânduit de El, la Cina Domnului.