În timp ce Predicatorul medita la nesfârşitele sale dezamăgiri faţă de oamenii pe care i-a cunoscut, el a tras concluzia corectă că omul a căzut din starea sa iniţială. Cât de adevărate sunt aceste cuvinte! Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său şi după asemănarea Sa. Dar omul a umblat cu multe şiretlicuri păcătoase care au denaturat şi ruinat chipul divin din el.
Dar chiar şi în starea sa decăzută, omul continuă să manifeste o foame intuitivă de a atinge perfecţiunea. Toată viaţa şi-o petrece căutând partenerul perfect de viaţă, slujba perfectă, situaţia şi locul perfect în toate. Dar nu poate găsi perfecţiunea nici la alţii, nici la el însuşi. Necazul este că această căutare a sa după perfecţiune se limitează la sfera de sub soare. Numai o singură viaţă perfectă a fost trăită pe acest pământ şi anume viaţa Domnului Isus Cristos. Dar acum El Se află deasupra soarelui, preamărit la dreapta lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu împlineşte foamea omului după perfecţiune doar cu Cristos - cu nimeni altul şi cu nici un alt lucru.