În felul în care a rânduit vieţile noastre, Dumnezeu a găsit de cuviinţă să îngăduie vremuri de prosperitate şi vremuri de strâmtorare. Când vine prosperitatea, ar trebui să ne bucurăm şi să profităm de ea. În ziua nenorocirii, trebuie să realizăm că Dumnezeu trimite şi binele şi răul, fericirea şi necazul, aşa încât omul nu ştie ce urmează să se întâmple în viitor. Asta poate fi atât un semn al îndurării Sale, cât şi o frustrare.
Aici s-ar putea să avem şi gândul potrivit căruia Dumnezeu amestecă binele şi răul, pentru ca oamenii să nu poată să-I bage de vină.
În oricare caz, concluziile sunt în mod distinct subsolare. Ele nu se ridică deasupra cărnii şi sângelui.