Prin urmare, regula generală este să nu-i îngădui gurii sa te ducă în păcat, prin jurăminte neîmplinite. Şi nu încerca să te scuzi înaintea solului lui Dumnezeu, spunând că a fost o greşeală, că nu ai vorbit serios. Să nu crezi nici aceea că a-I aduce în mod mecanic o jertfă ar putea ispăşi călcarea din neglijenţă a jurămintelor.
Prin solul lui Dumnezeu se poate înţelege preotul, întrucât lui trebuia să i se mărturisească păcatul încălcării jurământului (Levitic 5:4-6). Dar asta presupune o cunoaştere a legii mozaice, pe când ceea ce spune Solomon aici este în afara religiei revelate. În consecinţă, cel mai indicat ar fi să considerăm că el se referă la oricine slujeşte ca reprezentant al lui Dumnezeu.
Ideea de bază este că Dumnezeu este din cale-afară de nemulţumit de lipsa de sinceritate în vorbirea noastră. Prin urmare, de ce să spui lucruri care în mod sigur îl vor supăra? În mod inevitabil, asta îl va face să obstrucţioneze, să zădărnicească şi să distrugă tot ce vei încerca să realizezi.