Mai era o nebunie care l-a exasperat pe Predicator: Incredibila înapoiere a celui ce nu are pe nimeni în viaţă, a celui fără fiu şi fără frate, fără rude apropiate de a munci din răsputeri şi a strânge averi. El are deja mult mai mulţi bani decât i-ar trebui ca să trăiască, şi totuşi se istoveşte zi de zi, refuzându-şi cele mai elementare conforturi şi plăceri ale vieţii. (E un fel de Hagi Tudose al nostru, n.tr.) Acestui om nu-i dă prin cap să se întrebe: „Pentru cine trudesc eu şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?" Charles Bridges, în comentariul sau expozitiv, spune: „Avarul - ce bine i se potriveşte numele! - nenorocitul sclav al mamonei, cel ce a îmbătrânit în mizeria lui, strângând cu amândouă mâinile, adunând bănuţ cu bănuţ!" Numele său este mizer şi în mare mizerie zace, după cum îi este numele. Ce mare deşertăciune! Ce nenorocit trebuie să fie cel ce trăieşte astfel! - îşi spune Solomon!
Negreşit Samuel Johnson a avut dreptate când a afirmat: „Pofta după aur - lipsită de orice simţire, de orice remuşcare - este corupţia supremă a omului degenerat."