Prin urmare, în disperarea sa, Solomon conchide că morţii ar avea o soartă mai bună decât cea a viilor. Pentru el moartea este un fel de scăpare de toate persecuţiile şi nedreptăţile vieţii. În acest punct pe Solomon nu-l preocupă implicaţiile mai profunde ale morţii - faptul că persoana care moare în necredinţă este condamnată la suferinţe cu mult mai groaznice decât cea mai cumplită asuprire de care ar fi putut avea parte aici pe pământ. Întrebarea care se punea pentru el nu era: „Există viaţă după moarte?" ci „Există viaţa după naştere"