Iubitul îşi are timpul lui şi urâtul timpul lui. Nu trebuie să încercăm să forţăm cuvintele acestea pentru a le face să se potrivească unui context creştin. Solomon nu vorbeşte în calitate de creştin, ci ca om de lume. Lui i s-a părut că comportarea omenească fluctuează între perioade de iubire şi perioade de ură.
Războiul îşi are timpul lui şi pacea timpul ei. Ce este oare istoria, dacă nu consemnarea unui şir aproape neîntrerupt de războaie fără noimă, pline de cruzime, presărate cu scurte perioade de pace?