Ignoranţa lui Solomon cu privire la ceea ce se întâmplă în clipa morţii reiese cu pregnanţă şi din întrebarea sa: „Cine ştie dacă suflarea fiilor oamenilor se duce în sus şi dacă suflarea animalului se duce în jos, în pământ?" Aceste cuvinte nu trebuie luate la propriu, ca pe un element de doctrină. Este un mod omenesc de a gândi, de a pune întrebări, nu o certitudine divină.

Ştim din Noul Testament că duhul şi sufletul credinciosului se duc în prezenţa lui Cristos, în clipa morţii (2 Corinteni 5:8; Filipeni 1:23) şi că trupul său se duce în mormânt (Fapte 8:2). Duhul şi sufletul necredinciosului se duc în Hades iar trupul său se duce în mormânt (Luca 16:22b-23). Când va veni Cristos în văzduh, trupurile celor care au murit în credinţă vor fi înviate, primind o formă glorificată şi fiind reunite cu duhul şi sufletul lor (Filipeni 3:20-21; 1 Tesaloniceni 4:16-17). Trupurile morţilor necredincioşi vor fi înviate la Judecata de la Marele Tron Alb, fiind reunite cu duhul şi cu trupul lor, după care vor fi aruncate în iazul de foc (Apo. 20:12-14).

La o adică, animalele au şi ele trup şi suflet, dar nu şi duh.( Acelaşi termen ebraic pentru duh poate însemna şi suflare) Nimic nu ni se spune în Biblie despre animale că ar avea vreo viaţă după moarte.