Evenimentele actuale nu sunt decât o reeditare a ceea ce s-a întâmplat anterior şi nimic nu se va întâmpla în viitor ce nu s-a şi întâmplat deja. Dumnezeu aranjează totul pe bază repetitivă, pentru ca lucrurile să se întâmple în cicluri. El readuce în actualitate trecutul şi astfel istoria se repetă. Sintagma: „Dumnezeu cere socoteală de ceea ce este trecut" este adesea folosită pentru a sublinia faptul că păcătoşii trebuie să dea socoteală pentru păcatele săvârşite în trecut. Deşi acest lucru este, desigur, adevărat, nu aceasta e ideea care se desprinde din acest pasaj. Aici Dumnezeu este văzut în ipostaza de rechemare a evenimentelor din trecut pentru a forma încă un ciclu al istoriei. R. C. Sproul o defineşte drept tema recurenţei eterne. „Aici se subliniază faptul că în cadrul timpului infinit există cicluri periodice în care tot ce a fost va mai fi. Drama vieţii umane este o piesă cu acte care se repetă la nesfârşit."