Ca unul care a studiat viaţa şi comportamentul uman, Solomon a observat că există un anotimp prestabilit pentru toate şi un timp fix pentru orice întâmplare. Asta înseamnă că Dumnezeu a programat toate activităţile într-un computer gigant şi, după cum spun hispanicii, „Qne sera, sera" Ce va fi va fi! De asemenea mai înseamnă că istoria este plină de cicluri care revin cu regularitate matematică. Prin urmare, omul este prins inexorabil într-un tipar de comportament ce este determinat de anumite legi sau principii inflexibile. Este sclavul unui ceas şi calendar fatalist.
În versetele 1-8, Predicatorul enumera douăzeci şi opt de activităţi care au probabil menirea de a simboliza ciclul vieţii. Că aşa stau lucrurile ne-o sugerează numărul douăzeci şi opt, care este numărul lumii (patru) înmulţit cu numărul completitudinii (şapte).
Lista este alcătuită din termeni contrari. Paisprezece sunt pozitivi şi ceilalţi paisprezece sunt negativi. În unele privinţe, aceste elemente par să se anuleze reciproc, dând rezultatul zero.