Ce vom spune apoi despre toate resursele lui financiare? Avea argint şi aur din belşug şi comoara regilor şi a provinciilor. Aceasta poate fi o referire la impozitele pe care le percepea de la supuşii săi ori bogăţia strânsă din teritoriile cucerite. Sau ar putea fi o referire la obiectele de arta ce i se aduceau în dar de către demnitarii care-l vizitau, cum a fost Regina din Şeba.

În continuare Solomon s-a ocupat de muzică. Se spune că muzica are darul de a calma, de a-i fermeca pe oameni. Prin urmare, Solomon a chemat cântăreţii cei mai buni, bărbaţi şi femei. La Ierusalim Cotidianul Timpul publica probabil pe pagina întâi ştiri palpitante despre toate concertele susţinute. Dar, desigur, regele organiza şi concerte particulare - cu participarea unor formaţii de dimensiuni reduse, a unor ansambluri de muzică de cameră, care să ofere cadrul muzical dineurilor sale somptuoase. Numai că dezamăgirea pe care o va fi încercat-o Solomon şi în această privinţă e magistral surprinsă de Samuel Johnson în a sa Istorie a lui Rasselas, Prinţul Abisinia. Pot, tot aşa de bine, să-l chem pe lăutar şi pe cântăreţ, dar sunetele ce-mi erau plăcute ieri astăzi mă obosesc, pentru ca mâine să-mi devină de-a dreptul nesuferite. Nu pot detecta în mina nici o capacitate de percepţie care să nu fie năpădită de plăcerea ei corespunzătoare, şi totuşi nu mă simt deloc încântat. Negreşit omul are un simţ latent pentru care locul acesta nu-i oferă nici o gratificare, sau are unele dorinţe distincte faţă de simţul ce trebuie satisfăcut înainte ca el să poată fi fericit.

Apoi Solomon a încercat sexul. Cu alte cuvinte, vinul (v. 3) şi cântecele (v. 8) n-au fost de ajuns; mai era nevoie de femei. Vin, femei şi muzică! Nu se cunoaşte sensul exact al termenului tradus în versiunea NKJV prin instrumente muzicale, varianta aceasta fiind aleasă de traducători datorită contextului. Versiunea NASB redă ultima propoziţie astfel: „plăcerile bărbaţilor - multe concubine." Biblia ne prezintă faptele, fără sa le aprobe, informându-ne că Solomon a avut 300 de concubine (1 Regi 11:3). Să fi crezut oare Solomon că în asta constă fericirea?! Imaginaţi-vă câtă gelozie, bârfă şi mâncătorie trebuie să fi existat într-un asemenea harem!

Şi totuşi şi în societatea noastră bolnavă persistă iluzia că sexul ar fi calea spre atingerea fericirii şi împlinirii! În limitele lăsate de Dumnezeu în cadrul căsniciei monogame, acest lucru poate fi adevărat. Dar abuzurile comise pe plan sexual nu duc decât la mizerie şi autodistrugere.

O victimă a curentului de obsedare sexuală din zilele noastre s-a simţit ulterior înşelată, drept care a scris următoarele cuvinte: Cred că am dorit ca sexul să fie un fel de împlinire psihedelică, să dau lovitura prin el, ca toată lumea să se aprindă ca atunci când ai câştigat la jocurile mecanice. Dar la sfârşit, după ce s-a terminat totul, m-am simţit înşelată, abuzată. Mi-aduc aminte că mi-am spus: „Asta-i totul'? Oare la asta să se rezume totul?"