Pentru întreţinerea grandioaselor palate şi conace ale regelui era nevoie de batalioane de slujitori şi slujitoare. Ba mai mult, avea sclavi ce i se născuseră în casă - fapt ce-i atribuia un loc deosebit în rândul oamenilor înstăriţi din vremea aceea.

Pentru Solomon, ca de altfel pentru majoritatea oamenilor, a fi mare însemna, în primul rând, să fie servit. A sta la masă era pentru el mai de dorit decât a sluji. Dar a venit apoi în lume Unul mai mare decât Solomon ca Rob al robilor, arătându-ne că adevărata măreţie în împărăţia Sa constă în a fi tu însuţi slujitor (Marcu 10:43-45; 9:24-27).

Cele mai mari cirezi şi turme de care dispunea orice locuitor al Ierusalimului păşteau în păşunile lui Solomon. Dacă prestigiul ar fi fost cheia unei vieţi fericite, atunci cu siguranţă Solomon poseda acea cheie. Dar prestigiul nu era cheia fericirii şi Solomon nu deţinea această cheie. Bine a spus cineva: „Am cerut toate lucrurile pentru ca să mă pot bucura de viaţă; mi s-a dai viaţă ca să mă pot bucura de toate lucrurile."