În continuare Solomon, fiul risipitor al Vechiului Testament, se dedă la vin, punându-şi în gând să devină cel mai mare expert în acest domeniu. Poate că dacă va putea experimenta cele mai alese senzaţii pentru cerul gurii sale, întreaga fiinţă va cunoaşte o relaxare şi satisfacţie supremă.
Din fericire, Solomon a avut atâta înţelepciune să impună limite epicurismului său, cum reiese din cuvintele: în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune. Cu alte cuvinte, nu se va deda la băutură peste măsură, nu va cădea în beţie. De asemenea, nici nu s-a pus problema ca el sa devină dependent de băuturi tari, după cum nicăieri în căutarea sa febrilă după realitate nu lasă să se întrevadă că ar fi devenii dependent de droguri. Hotărât Solomon era prea înţelept ca să facă una ca asta!
Un alt lucru pe care-l încearcă Solomon este nebunia, adică formele nevinovate şi inofensive ale acesteia - cu alte cuvinte, tot felul de nimicuri sau fleacuri fără sens. Cine ştie, şi-a spus Solomon, dacă înţelepciunea nu deţine răspunsul, poate că-l voi găsi în domeniul opus. Uneori oameni fără prea multă inteligenţă par să fie mai fericiţi decât oameni mult mai deştepţi decât ei. Şi astfel, nedorind să treacă peste acest bolovan, fără să vadă ce se află sub el, Solomon şi-a îndreptat atenţia, cum spuneam, spre fleacuri, complăcându-se în tot felul de plăceri şi amuzamente - toate din dorinţa febrilă de a descoperi modalitatea cea mai bună în care-şi poate petrece omul clipele zilelor sale trecătoare sub soare. Dar nici aici n-a găsit răspunsul.