În cele din urmă, Predicatorul a crezut că a reuşit să distingă un principiu general în viaţă conform căruia Dumnezeu răsplăteşte neprihănirea şi pedepseşte păcatul. Unui om care-I face plăcere, Dumnezeu îi dăruieşte înţelepciune şi cunoştinţă şi bucurie. Dar celui care păcătuieşte în mod obişnuit, El îi dă povara unei munci din greu, de acumulare de bunuri şi strângere de averi, care apoi să-i fie luate de altul care-I face plăcere lui Dumnezeu. Ce ar putea fi mai neroditor şi mai deprimant decât asta?