Aşa stând lucrurile, ar fi o filozofie logică a vieţii pentru omul a cărui întreagă existenţă este sub soare să-şi găsească plăcerea în a mânca, a bea şi a munci. Predicatorul nu promovează lăcomie şi beţia, ci mai degrabă găsirea plăcerii oriunde este posibil în lucrurile obişnuite ale vieţii. Chiar şi aceasta este din mâna lui Dumnezeu - ca oamenii să se bucure de îndurările normale ale vieţii, să mănânce alimente gustoase, să-şi potolească setea cu băuturi răcoritoare şi să aibă satisfacţii de pe urma unei munci cinstite. Omul nu are capacitatea de a se bucura, decât dacă Dumnezeu i-o dăruieşte.

Un alt predicator de mai târziu, Apostolul Pavel, a confirmat concepţia lui Solomon, spunând că dacă nu ar fi înviere din morţi, atunci cea mai bună politică de urmat ar fi: „să mâncăm, să bem, căci mâine vom muri!" (1 Corinteni 15:32).

Capacitatea de a mânca şi a găsi satisfacţie în alte privinţe vine de la Dumnezeu - adaugă Solomon. Fără El, nu am putea să ne bucurăm nici măcar de cele mai elementare plăceri. Depindem de El în ce priveşte asigurarea hranei, a poftei de mâncare, a digestiei, a vederii, auzului, mirosului, memoriei, sănătăţii, condiţiilor igienice şi a tuturor celorlalte aspecte care alcătuiesc experienţe normale şi plăcute pentru noi.