Numai că trebuie să constatăm cu amărăciune că s-ar putea ca moştenitorul său să nu fie înţelept. Dimpotrivă, poate fi risipitor, un prostănac, un om dedat la plăceri, un băiat de bani gata, pus pe căpătuială, un pierde-vară. Şi totuşi, unui asemenea om i se lasă toată averea. Va risipi o comoară pentru care n-a depus nici un efort, la care n-a contribuit cu nimic.
Asta l-a enervat la culme pe Solomon. Poate că a avut o premoniţie că aşa se va întâmpla chiar în familia sa. Poate că Solomon a prevăzut că fiul său, Roboam, va risipi, din prostie, tot ce trudise tatăl său atât de mult pentru ca să acumuleze. Istoria ne spune că Roboam a procedat exact aşa. Refuzând să asculte de sfetnicii săi mai vârstnici, el a precipitat scindarea regatului. Când egiptenii au invadat Iuda, Roboam a încercat să se pună bine cu ei, dându-le toate comorile din templu. Scuturile de aur au fost adăugate la bogăţiile Egiptului, Roboam fiind nevoit ulterior să le înlocuiască cu scuturi de alamă (vezi 2 Cronici 12:9-10).