Concluzia sa generală a fost că înţelepciunea este mai bună decât nebunia în acelaşi grad în care lumina întrece întunericul. Înţeleptul umblă în lumină, văzând pericolele ce-i stau în faţă. Pe de altă parte, nebunul (sau prostul) bâjbâie în întuneric, căzând în toate şanţurile şi capcanele ce-i sunt întinse.