Şi astfel Predicatorul ajunge înapoi în punctul din care a plecat - la principiul de bază potrivit căruia viaţa sub soare este deşertăciune, lipsă de sens, inutilitate şi un mare gol. Pateticul său refren ne aminteşte de fetiţa care s-a dus la târg şi a stat prea mult.

Doream ca muzica să nu-nceteze niciodată - Am stat oare, prea mult la târg?

Doream ca paiaţa să fie mereu inteligentă - Am stat oare prea mult la târg?

Mi-am cumpărat bentiţe albastre să-mi prind părul, Dar, nimănui nu i-a păsat.

Căluşeii şi-au încetinit mersul - Am stat oare prea mult la târg?

Am vrut să locuiesc într-un oraş-carnaval, cu râsete şi dragoste peste tot.

Mi-am dorit ca prietenii mei să fie glumeţi şi inteligenţi.

Aş fi vrut să-i pese cuiva.

Mi-am găsit aceste bentiţe lucitoare şi noi, Dar acum nu mai sunt albastre.

Căluşeii încep să mă ironizeze - Am stat oare, prea mult la târg?

N-am pe nimeni de câştigat şi nimeni care să se împrietenească cu mine -Am stat oare, prea mult la târg?

- Bilfy Bames

Ajungând la ultima referire pe care o face Solomon la deşertăciunea vieţii sub soare, mi-am adus aminte de o povestire relatată de E. Stanley Jones. La bordul unui vapor a văzut un cuplu corpolent. Şi soţul, şi soţia aveau feţe bovine şi trăiau doar pentru mâncare, de la o masă la alta. Se pensionaseră în condiţii de belşug, şi totuşi într-o cumplită sărăcie! Erau nemulţumiţi de chelneri că nu le ofereau servicii speciale cum şi-ar fi dorit ei. Păreau că le era teamă că vor muri de foame între mese. Apetitul lor fizic părea singurul lucru ce conta pentru ei. Nu i-am văzut niciodată citind o carte sau un ziar. Stăteau şi se uitau unul la altul, aşteptând să li se dea următoarea masă. Într-o seară, i-am văzut stând astfel şi privind în gol, când o idee strălucită îi trecu prin mintea înceţoşată a bărbatului. S-a dus ia şemineu şi a ridicat vazele; s-a uitat în ele şi apoi s-a întors spre soţie, anunţând: „Sunt goale!" Mai să mă pufnească râsul! Avea dreptate; „Sunt goale!" Dar nu numai vazele, ci sufletele şi creierii amândurora erau goale. Aveau mult în pungă, dar nimic în persoana lor; şi asta era pedeapsa lor. Aveau siguranţa împreună cu plictisul - nici o aventură. Îşi lărgeau curelele şi-şi îngustau orizontul.