Şi astfel înţeleptul este sfătuit să-şi aducă aminte de Creator înainte de a se rupe funia de argint, înainte de a se sparge vasul de aur sau a se face ţăndări urciorul la fântână; înainte de a se strica roata de la fântână. Este destul de greu să găsim sensul corect la toate aceste alegorii.
Ruperea funiei de argint se referă probabil la secţionarea acelui, fir plăpând al vieţii, când duhul este eliberat din strânsoarea trupului. Se pare că aşa l-a înţeles poeta nevăzătoare (şi autoare a multor imnuri creştine clasice, n.tr.):
Într-o zi funia de argint se va rupe Şi eu nu voi mai cânta Dar ce bucurie voi trăi când mă voi trezi în palatul Regelui!
- Fanny J. Crosby
S-a spus că vasul de aur reprezintă cutia craniană, spargerea sa fiind o imagine poetică a încetării activităţii intelectului în clipa morţii.
Urciorul spart (găleata) şi roata stricată ar putea constitui, luate împreună, o referire la circuitul sangvin, în contextul căderii presiunii sistolice şi diastolice.