Bătrânii suferă de acrofobie, adică se tem de înălţimi, fie că e vorba de scări, fie de priveliştile de pe clădiri înalte sau de zborul cu avionul. Şi se sperie pe drum. Şi-au pierdut încrederea în ei înşişi, se tem să se ducă singuri sau să iasă afară pe timp de noapte.
Se crede că prin migdalul care înfloreşte se înţelege părul alb, la început bogat, dar apoi tot mai rar.
Lăcusta poate fi privită în două feluri. Mai întâi, lăcusta este o povară, adică până şi cele mai uşoare obiecte sunt prea grele ca să le mai poată purta un bătrân. Sau lăcusta este privită târându-se anevoios, o caricatură a bătrânului, încovoiat din spate, înaintând cu paşi nesiguri şi mişcări necoordonate.
Dorinţele trec în sensul că apetitul natural scade sau încetează cu totul. Alimentele îşi pierd gustul şi celelalte impulsuri de bază se sting încetul cu încetul. Vigoarea sexuală dispare şi ea. Procesul degenerativ se instalează deoarece omul se duce spre casa lui durabilă a morţii şi a mormântului. În curând cortegiul funerar străbate sobru străzile.