Acum trupul bătrânului este prezentat alegoric ca o casă. Păzitorii casei sunt braţele şi mâinile, ce odinioară erau puternice, dar acum sunt slăbănogite, pline de încreţituri şi scârţâind din încheieturi, afectate de boala lui Parkinson.
Oamenii puternici sunt picioarele şi coapsele, care nu mai sunt drepte şi viguroase ca altă dată, ci încovoiate ca nişte paranteze, cedând sub povara corpului.
Cei ce macină încetează, pentru că sunt puţini la număr. Cu alte cuvinte, dinţii nu mai pot mesteca, pentru că cei de sus sunt prea puţini ca să mai facă contact cu cei de jos. Sau, cum s-ar exprima dentistul, nu se mai face ocluzia.
Cei ce se uită pe ferestre se întunecă. Ochii au început de mult să slăbească. Mai întâi au nevoie de bifocali, apoi de trifocali şi apoi trebuie operaţi de cataractă. Acum mai pot vedea doar litere foarte mari, şi chiar şi pe acelea doar cu lupa!