Bătrâneţea este acel timp când luminile se domolesc, pe plan fizic şi emotiv. Zilele sunt apăsătoare iar nopţile lungi. Posomorârea şi deprimarea se cuibăresc în suflet. Chiar şi în zilele de mai-nainte, mai cădea din când în când ploaia, adică veneau necazuri şi descurajări. Dar apoi soarele minunat străbătea norii şi spiritul îşi recăpăta sprinteneala. Acum se pare că zilele însorite au dispărut cu desăvârşire, şi după fiecare ploaie, apar din nou la orizont alţi nori, prevestind alte zile ploioase. Tinereţea este acel timp în care trebuie să ne amintim de Creatorul, pentru că atunci soarele, luna şi stelele nu sunt întunecate, iar norii nu revin după ploaie.