Tristul tablou al bătrâneţii şi senilităţii este un avertisment pentru tineri să-şi aducă aminte de Creatorul lor în zilele tinereţii lor. Observaţi că Solomon nu spune Domnul sau Mântuitorul sau Răscumpărătorul, ci Creatorul lor. Este singurul mod în care L-a putut cunoaşte Solomon pe Dumnezeu din perspectiva sa de sub soare. Dar chiar şi aşa sfaturile sunt bune. Tinerii trebuie într-adevăr să-şi aducă aminte de Creatorul lor înainte de a veni apusul vieţii lor, când zilele vor fi grele şi crude iar anii vor fi total lipsiţi de plăcere şi satisfacţie. Aspiraţia oricărui tânăr trebuie să fie aidoma celei din rândurile următoare:
Doamne, în plinătatea puterilor mele,
Pentru Tine doresc să fiu tare;
Bucurându-mă de toate desfătările.
Spre Tine să se îndrepte totuşi cântarea mea!
Pentru nimic inima nu mi-aş da-o lumii,
Spunând apoi că Te mai iubesc.
N-aş aştepta până m-ar lăsa puterile,
Ca abia atunci să-Ţi dedic slujirea mea.
N-aş zbura pe aripi iuţi, Treburile lumii să le înfăptuiesc.
N-aş trudi şi asuda, Până paşii mi-ar slăbi şi încetini.
O, nu, Ţie nu Ţi-aş rezerva dorinţe-mi vlăguite.
Nu Ţi-aş dărui ce-a mai rămas din vigoarea mea.
Nu, Doamne, nu aş aştepta până se stinge focul,
Şi-n inimă cenuşa ar sălăşlui.
Alege-mă, Doamne, în floarea tinereţii,
Când din plin de bucurii am parte!
Ca Ţie, slava vieţii mele de-nceput
Din toată inima să Ţi-o dăruiesc!
- Thomas H. Gil