Solomon îşi aduce aminte cum s-a disciplinat pe sine pentru a dobândi înţelepciunea, pe de o parte, şi cum a cunoscut prostia şi nebunia, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, el a explorat ambele extreme ale comportamentului uman, crezând că sensul vieţii s-ar putea găsi într-una din aceste extreme sau în ambele. El a explorat întreg spectrul experienţei umane, pentru ca la urmă să ajungă la dezolanta concluzie că totul este goană după vânt.
Cu secole mai târziu, un tânăr pe nume Henry Martyn a studiat la Universitatea din Cambridge, unde a obţinut titlul râvnit de şef de promoţie. Şi totuşi, în ceasul triumfului său academic, a trebuit să spună: „Am rămas surprins să constat că am alergat după o umbră." A fost o deziluzie binecuvântată, deoarece, după cum arată J. W. Jowett, „Ochii lui priveau acum mai presus de onorurile academice, fiind aţintiţi spre premiul pe deplin satisfăcător al înaltei chemări a lui Dumnezeu în Cristos Isus Domnul nostru."