Versetul 3 continuă ideea din cel precedent, în special cu privire la relele care s-ar putea să vină pe neaşteptate în această lume. Sugerează că există o anumită inevitabilitate şi finalitate în legătură cu calamităţile acestei vieţi. Cu aceeaşi certitudine cu care norii încărcaţi de ploaie se varsă pe pământ, tot aşa necazurile şi încercările vor veni negreşit peste oameni. Şi după ce un copac a fost doborât, nu mai poate fi ridicat, asemenea unui monarh căzut. Soarta-i este pecetluită.
O altă aplicaţie mai largă a versetului ne este redată de următoarele versuri:
Cum cade un pom, aşa va sta, Cum trăieşte un om, aşa va muri, Cum moare un om, aşa va fi. Toţi anii veşniciei. - John Ray