Aici Solomon începe căutarea sa după fericire sub soare. Mai întâi, el se decide să parcurgă ruta intelectuală. El crede că ar putea fi fericit dacă ar acumula suficiente cunoştinţe, drept care depune eforturi pentru a-şi însuşi cea mai temeinică educaţie posibilă. Se dedică cercetărilor şi explorărilor, sintezei şi analizei, inducţiei şi deducţiei. Dar curând este descurajat de învăţătură ca scop în sine. De fapt, el. spune că este o îndeletnicire nefericită cu care Dumnezeu le permite oamenilor să se preocupe - respectiv acest impuls lăuntric profund de a găsi sensul vieţii.
Malcolm Muggeridge, un înţelept din epoca modernii, a ajuns la concluzii similare: Educaţia, acest idol nemaipomenit şi această fraudă de căpetenie a tuturor veacurilor, pretinde că ne dotează ca să ştim să trăim şi este prescrisă ca remediu universal pentru toate lucrurile, de la delicventa juvenilă la senilitatea prematură. În cea mai mare parte însă, educaţia nu face altceva decât să mărească stupiditatea, să ne determine să ne umflam în pene, să sporească credulitatea şi să-i pună pe cei ce i se supun la cheremul spălătorilor de creiere ce au ia dispoziţia lor radioul şi televiziunea.
Recent cineva a pictat cu spray, în litere mari, negre, pe peretele unei biblioteci universitare, următorul mesaj: APATIA DOMINA. Cineva a descoperit ceea ce Solomon descoperise cu multe secole înainte, anume că educaţia nu este calea sigură de a găsi împlinirea în viaţă, ci că, atunci când e abordată izolat, poate fi o mare sursă de plictiseală.
Asta nu înseamnă că preocupările intelectuale nu pot juca un rol important în viaţă. Există, desigur, loc pentru educaţie în viaţă, dar acel loc este la picioarele lui Cristos. Educaţia nu trebuie să fie un scop în sine, ci un mijloc prin care să-L slăvim pe El.
Referirea la Dumnezeu din acest verset nu trebuie considerată o dovadă de profundă credinţă personală. Dumnezeu e ceea ce W, J. Erdman numeşte numele Său natural - Elohim. (De exemplu, acest nume a fost folosit şi de alte popoare semitice şi chiar în Vechiul Testament. Elohim este folosit pentru „dumnezei" falşi. Este discutabil dacă vorbele Satanei din Geneza 3:5 trebuie traduse „Veţi fi ca Dumnezeu" sau „Veţi fi ca dumnezei"). După cum am arătat în introducere, numele acesta îl înfăţişează ca pe Cel Atotputernic care a creat universul. Dar nicăieri în această carte Solomon nu-L recunoaşte ca pe Iehova Cel care îşi ţine legământul şi-Şi manifestă harul răscumpărător faţă de cei care-şi pun încrederea în El.