Nu fiindcă ei erau mai sfinţi decât alţii. Nu puteau spune: Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sunt sfânt. Aceasta se vede limpede din vorbele: „Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele. Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică, şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului.” (Deuteronom 7:7-8).
Ce cuvinte mişcătoare pentru Israel! Cât de bune şi trebuitoare, Ei trebuiau să-şi aducă aminte totdeauna că toate drepturile, hotărârile şi binecuvântările, pe cari le aveau, nu le datorau bunătăţii sau mulţumite-i lor, ci numai faptului, că Domnul, în nemărginita Sa bunătate şi nespusa Lui îndurare, se făcuse una cu ei, precum şi legământului, pe care-l încheiase cu părinţii lor, un legământ „bine întărit în toate privinţele şi tare” (2 Sam. 23:5). Cuvintele acestea, care le dădeau pe deoparte un leac dumnezeiesc împotriva îngâmfării şi încrederii în sine, alcătuiau pe de altă parte temelia fericirii lor şi siguranţa lor. Totul era întemeiat pe tăria veşnică a harului lui Dumnezeu şi pentru aceasta trebuia înlăturată orice slavă omenească. „Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.” (Psalmi 34:2).
După planul hotărât al lui Dumnezeu n-are „pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1:29). Orice mândrie omenească trebuie înlăturată. Domnul fereşte pe om de mândrie (Iov 33:17). Israel trebuia sa înveţe să nu-şi uite obârşia şi starea sa. Ei fuseseră „robi în Egipt” şi au fost „cel mai mic dintre toate popoarele”. Nu mai era deci loc pentru mândrie sau îngâmfare. În nici-o privinţă nu erau mai buni decât popoarele din jurul lor; şi când venea vorba de ridicarea şi mărimea lor, acestea se datorau numai iubirii slobode a lui Dumnezeu şi ţinerii jurământului Lui. „Nu nouă, Doamne, nu rouă ci Numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila şi adevărul Tău” (Psalmul 115:1).