Dacă membrii poporului lui Dumnezeu aveau să-I fie credincioşi în ţara în care intrau, El avea să-I binecuvânteze cu mulţi copii, cu recolte îmbelşugate, cu turme întinse, cu sănătate şi cu biruinţă asupra vrăjmaşilor lor (v. 12-16). Dacă ar fi fost vreodată tentaţi să se teamă de duşmanii lor, nu trebuiau decât să-şi aducă aminte de braţul puternic cu care i-a izbăvit în chip minunat Dumnezeu în trecut, în special cum i-a scos. cu mână tare şi braţ întins din Egipt (v. 17-19). Exact aşa cum a făcut în trecut, El va face din nou, trimiţând viespi ca să-i distrugă pe inamicii lor (v. 12-16). „Viespi" ar putea fi luat în sens literal, sau la figurat, reprezentând o armată cuceritoare (v. 20-24). (Zonele nepopulate devin terenuri prielnice înmulţirii animalelor sălbatice, pe când zonele urbane împiedică răspândirea lor.) Un alt motiv pentru care nu li s-a promis israeliţilor o victorie imediată asupra duşmanilor lor îl găsim în Judecători 2:21-23: Dumnezeu avea să se folosească de păgânii râmaşi pentru a pune la proba Israelul, pentru a-l testa. Toţi idolii trebuiau distraşi cu desăvârşire, ca nu cumva să devină o ispită pentru Israel (v. 25, 26). Cea mai gravă ameninţare la adresa Israelului n-o constituiau locuitorii Canaanului, ci idolii acestora şi abominabila imoralitate care însoţea închinarea la aceşti idoli. Şi astfel bătăliile pentru care trebuiau să se pregătească mai abitir nu erau cele fizice, ci cele spirituale.