Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel. Iată învăţăturile, legile şi poruncile, pe care le-a dat Moise copiilor lui Israel, după ieşirea lor din Egipt, Aceasta era dincoace de Iordan, faţă în faţă cu Bet-Peor, în tara lui Sihon, împăratul Amoriţilor care locuia la Hesbon şi care a fost bătut de Moise şi copiii lui Israel, după ieşirea lor din Egipt. Ei au pus mâna pe tara lor şi pe ţara lui Og, împăratul Basanului. Aceşti doi împăraţi ai Amoriţilor erau dincoace de Iordan, la răsărit. Ţinutul lor se întindea de la Aroer care este pe malurile pârâului Arnon, până la muntele Sionului, care este Hesmonul, şi cuprindea toată câmpia de dincoace de Iordan, la răsărit, până la marea câmpiei, supt poalele muntelui Pisga (versetul 44-49).
Cu aceasta se încheie vorbirea minunata dintre Moise şi popor. Bucuria lui Dumnezeu este să se statornicească hotarele poporului Său şi să se oprească la cele mai mici lucruri, în legătură cu Istoria lui. El se interesează cu dragoste de tot ce îi priveşte, de luptele lor, de biruinţele, averile şi hotarele lor. De toate acestea El se interesează foarte amănunţit şi ne umple inimile de uimire, mulţumire şi închinare prin acest har. Omul, în mândria lui, crede că e înjositor să se ţină de lucruri mici, însă Dumnezeul nostru numără până şi perii de pe capul nostru şi ia cunoştinţă de orice grijă a noastră, de orice necaz şi de orice nevoie. Pentru dragostea Lui nu-i nimic prea mic, şi nimic prea mare pentru puterea Lui. Nu este nici o împrejurare în viaţa noastră de toate zilele, oricât de neînsemnată ar părea, de care să nu aibă grija El.
Cu părere de rău trebuie să spunem că înţelegem prea puţin adevărul binecuvântat că Tatăl nostru ia parte la toate grijile şi necazurile noastre mici şi că putem să mergem la El cu tot ce ne mişca inimile şi cu tot ce ne apasă. De multe ori ne gândim că fleacurile acestea sunt prea mici pentru cel Prea Înalt şi Puternic, care locuieşte în ceruri şi stăpâneşte pământul. Dar acest gând ne răpeşte binecuvântări nepreţuite în viaţa noastră de toate zilele. Ce bine ar fi dacă ne-am aduce aminte totdeauna că pentru Dumnezeul nostru totul este la fel. El ţine lumea prin puterea Cuvântului Său şi tot El ia cunoştinţă de vrabia care cade de pe casă. Pentru El este tot una să facă o lume, sau să pregătească o mâncare pentru o văduvă săracă. Mărimea puterii Lui şi slava stăpânirii Lui precum şi grija gingaşă ce o poartă la ai Săi, trezesc deopotrivă uimirea şi închinarea inimilor noastre.
Cititorule creştin, vezi să iei aceste lucrări pentru tine. Caută să trăieşti mai aproape de Dumnezeu în viaţa ta de toate zilele. Bizuieşte-te pe El. Du-te la El în orice nevoie şi nu vei mai fi silit să îi spui semenului tău muritor. „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos” (Filipeni 4:19). Ce izvor: Dumnezeu! Ce măsură: după bogăţia Sa în slavă! Ce unealtă prin care face toate astea: Cristos Isus.
„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus” (Filipeni 4:6,7).