Nu mai este nevoie de o lămurire omenească asupra versetelor 20-29. „Despre Gad a zis: „Binecuvântat să fie cine lărgeşte pe Gad. Gad se odihneşte ca un leu, şi sfâşie la braţe şi capete. El a ales cea dintâi parte a ţării, căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului; el a mers cu fruntaşii poporului, a adus la îndeplinire dreptatea Domnului, şi poruncile Lui faţă de Israel”. Despre Dan a zis: „Dan este un pui de leu, care s-aruncă din Basan”. Despre Neftali a zis: „Neftali, sătul de bunăvoinţă şi copleşit cu binecuvântări de la Domnul, ia în stăpânire partea de apus şi miazăzi!” Despre Aşer a zis: „Binecuvântat să fie Aşer între copiii lui Israel 1 Plăcut să fie fraţilor lui, şi să-şi moaie piciorul în untdelemn! Zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă, şi puterea ta să ţină cât zilele tale!” Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, el trece pe ceruri ca să-fi vină în ajutor, trece cu măreţie pe nori. Dumnezeul cel vecinie este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaşi dinaintea ta, şi a zis: „Nimiceşte-l”. Israel este fără frică în locuinţa lui, izvorul lui Iacov este deoparte într-o ţară plină de grâu şi de must, şi cerul lui picură rouă. Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul, scutul care îţi dă ajutor, şi sabia care te face slăvit! Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta, şi tu vei călca peste înălţimile lor”. Nimic nu poate întrece harul scump, care străbate versetele de la urmă ale capitolului nostru. Binecuvântările capitolului 33 încep şi se sfârşesc, ca şi cântarea lui Moise din capitolul 32, cu Dumnezeu şi cu căile Lui minunate faţă de Israel. Auzind, la sfârşitul tuturor îndemnurilor, sfaturilor, proorociilor şi ameninţărilor, cuvinte ca cele de aici, ne simţim nespus de învioraţi şi mângâiaţi. Din versetele de la sfârşitul Deuteronomului strălucesc puternic harul şi slava. Dumnezeu va fi iarăşi proslăvit în Israel şi Israel va fi binecuvântat pe vecie în Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu-i pare rău de darul şi de chemarea făcută. El va împlini orice slovă a Cuvântului Său. Cele din urmă vorbe ale legiuitorului sunt iarăşi o dovadă limpede a acestui fapt. Dacă n-am avea decât cele patru versete de la urmă ale capitolului nostru, ar fi deajuns ca să dovedească întoarcerea viitoare, binecuvântarea şi slava celor douăsprezece seminţii ale lui Israel în ţara lor. E adevărat că din toate cele spuse lui Israel putem lua învăţătură, îmbărbătare şi mângâiere. Şi noi putem spune că tăria noastră va fi cât zilele noastre, că Dumnezeul cel vecinie este locul nostru de scăpare. Noi putem însă spune ceea ce Israel nu putea spune. Binecuvântările biserici! lui Dumnezeu sunt cereşti şi duhovniceşti. Dar aceasta nu ne împiedică să luam îmbărbătare din făgăduinţele lui Israel. Marea greşeală a multor creştini este că iau pentru ei şi pentru biserică ceea ce este spus pentru poporul pământesc al lai Dumnezeu, Israel. E o mare greşeală. Cititorul nostru să nu se teamă că va pierde ceva din binecuvântarea lui, dacă lasă seminţei lui Avraam – locul şi partea dată ei de Dumnezeu. Dimpotrivă, numai când se înţelege deosebirea aceasta, putem avea un mare folos din Vechiul Testament. Nimeni nu poate înţelege cum trebuie Scriptura dacă nu face marea deosebire dintre Israel şi Biserica lui Dumnezeu.