„Despre Zabulon a zis: „Bucură-te, Zabuloane, de alergările fale şi tu Isahar de corturile tale! Ei vor chema popoarele pe munte; acolo vor aduce jertfe de dreptate, căci vor suge bogăţia mării şi comorile ascunse în nisip” (versetele 18, 19). Zabulon trebuia deci să se bucure de alergările sale, iar Isahar de corturile sale. Vor fi bucurii acasă şi afara şi în acelaşi timp putere de a înrâuri asupra altora: ei cheamă popoarele la muntele, pe care au să aducă jertfe de dreptate. Şi toate acestea întemeiate pe faptul că ei înşişi vor suge prisosul mărilor şi comorile nisipului. Aşa e totdeauna. Cinstea noastră este să ne bucurăm totdeauna de Domnul şi să sorbim din a-cele izvoare veşnice de comori ascunse, care se găsesc în El. Numai astfel vom fi într-o stare de inimă potrivită ca să putem cere şi altora să guste şi să vadă că Domnul este bun şi să aducă Domnului acele jertfe neprihănite, care-i sunt atât de plăcute.