„Despre Iosif a zis: Ţara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare, cel mai bun dar al cerului” rouă, cele mai bune ape care sunt jos, cele mai bune roade ale soarelui, cele mai bune roade ale fiecărei luni, cele mai bune roade din munţii cei vechi, cele mal bune roade de pe dealurile cele veşnice, cele mai bune roade ale pământului şi din tot ce cuprinde el. Bunăvoinţa Celui ce s-a arătat în rug să vină peste capul lui Iosif, pe creştetul capului domnului fraţilor lui. El are frumuseţea întâiului născut ai faurului, coarnele lui sunt cum sunt coarnele bivolului; cu ele va împunge pe toate popoarele, până la marginile pământului: Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim, ele sunt miile lui Mânase” (versetele 13-17).
Iosif înfăţişează pe Hristos. Când am cercetat cartea Genezei ne-am oprit mai mult la istoria lui. Moise apasă în chip deosebit faptul, că el a fost despărţit de fraţii Lui. El a fost lepădat şi aruncat în fântână. A trecut prin apele adânci ale morţii şi a ajuns astfel la cinste şi slavă. A fost scos din închisoare ca să fie domn peste tot Egiptul şi să ţină pe fraţii lui în viaţă. Sufletul lui a fost legat în fier şi a trebuit să guste amărăciunea locului morţii, înainte de a ajunge la slavă. Iată o icoană potrivită a Aceluia, care a atârnat pe cruce, a şezut în groapă şi se găseşte acuma înălţat pentru totdeauna pe scaunul de domnie al măririi din ceruri.
Peste capul lui Iosif s-a revărsat un belşug uimitor de binecuvântări, atât aici, cât şi în Geneza 49, „Iosif este vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor; ramurile lui se înalţă deasupra zidului. Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi, şi l-au urmărit ca ura lor. Dar arcul lui a rămas tare, şi mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov, Şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel. Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; a-ceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus, cu binecuvântările apelor de jos, cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelul mamei. Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările părinţilor mei, şi se înalţă până în creştetul dealurilor veşnice: ele să vină peste capul lui Iosif, peste creştetul capului domnului fraţilor săi!” (Geneza 49:22-26). Ce binecuvântări minunatei Nu trebuie să mai spunem că Israel le va gusta în viitor pe toate. Suferinţele adevăratului Iosif vor alcătui temelia nezguduită a binecuvântărilor viitoare ale fraţilor lui în ţara Canaanului, şi nu numai atâta, dar râul binecuvântării va curge din acea ţară aleasă, astăzi pustie, peste toată faţa pământului. „În ziua acela vor izvorî ape vii din Ierusalim şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi vara şi iarna” (Zah. 14:8). Ce privelişte binecuvântată de viitor pentru tara lui Israel şi pentru tot pământul!