E vrednic de luat aminte că acest capitol se încheie cu o nouă arătare a căilor de stăpânire ale lui Dumnezeu faţă de Moise, slujitorul Lui iubit. „În aceiaşi zi, Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Suie-te pe muntele Nebo în ţara Moabului, în tara Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a (ost adăugat la poporul lui, pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi sfinţii în mijlocul copiilor lui Israel. Tu vei vedea doar de departe (ara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel” (versetele 48-52). Stăpânirea morala a lui Dumnezeu este straşnică. Inima ar trebui să se cutremure numai la gândul neascultării. Dacă un slujitor mare ca Moise a fost judecat, pentru că a rostit vorbe necugetate cu buzele sale, care va fi sfârşitul acelora, care trăiesc an de an în obişnuinţa călcării poruncilor celor mai limpezi ale lui Dumnezeu şi leapădă cu încăpăţânare Cuvântul lui!