În versetele 14-18 din capitolul nostru, Dumnezeu vorbeşte în chip mişcător cu slujitorul Său iubit despre moartea lui şi despre viitorul întunecat al lui Israel. „Domnul a zis lui Moise: „Iată că se apropie clipa când vei muri. Cheamă pe Iosua, şi înfăţişaţi-vă în cortul întâlnirii. Eu îi voi da poruncile Mele. Moise şi Iosua s-au dus şi s-au înfăţişat în cortul întâlnirii. Şi Domnul S-a arătat în cort, într-un stâlp de nor: şi stâlpul de nor s-a oprit la uşa cortului. Domnul a zis lui Moise: „lata, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el. În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Ii voi părăsi, şi-Mi voi ascunde Fata de ei. El va fi prăpădit, şi-i vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice: „Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricina ca Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?” Şi Eu îmi voi ascunde faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi dumnezei” (versetele 14-18). „Cei ce umblă după alţi Dumnezei îşi vor înmulţi durerile”. Israel a simţit adevărul acestor cuvinte şi-i va simţi şi mai bine. Istoria lui trecută, împrăştierea din vremea de faţă şi mai ales necazul mare, care-l aşteaptă la sfârşitul vremii de acum, toate lămuresc şi întăresc adevărul, că drumul cel mai sigur de a ne înmulţi durerile, este al depărtării de Domnul şi al încrederii în ajutoare pământeşti. Aceasta este una din multele învăţături pe care le putem învăţa din istoria minunată a seminţei lui Avraam.