Capitolul acesta este în legătură cu viitorul lui Israel, şi ne arată câteva „lucruri ascunse”, despre ari am vorbit la sfârşitul capitolului dinainte, câteva din mijloacele harului strânse în inima lui Dumnezeu pentru Israel, când aceasta va fi împrăştiat până la marginile pământului din pricina necredincioşiei sale sub lege.
Cele dintâi trei versete sunt mişcătoare şi nespus de frumoase. „Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul, Dumnezeul tău, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi, atunci Domnul, Dumnezeul tău, va educe înapoi pe robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău (versetele 1-3). Aici nu mai este vorba de tinerea legii, ci de ceva cu mult mal întins şi mai adânc: despre întoarcerea inimii şi a întregului suflet la Domnul, într-o vreme când ascultarea amănunţită de lege a ajuns cu neputinţă. O inimă zdrobită şi frântă se întoarce la Dumnezeu şi Dumnezeu, în marea şi nesfârşita Lui îndurare, o primeşte. Iată binecuvântarea adevărata, când însuşi Dumnezeu, neţinând socoteală de loc şi de timp, primeşte un suflet gata să se pocăiască.
Cititorul trebuie sa înţeleagă, că în acest capitol nu poate fi vorba de ţinerea legii sau de o mântuire prin puterile omeneşti. versetul dintâi lămureşte limpede că norodul e socotii ca găsindu-se într-o stare, în care nu mai e cu putinţă împlinirea celor cerute de lege. Dar pe toată fata pământului nu-i nici un petec de loc, pe care inima să nu se postă întoarce la El. Chiar dacă mâinile n-ar fi în stare să aducă o jertfă pe altar, sau picioarele n-ar putea să meargă la locul închinării, totuşi inima poate ajunge la Dumnezeu. Da, biata Inimă plecata, sfărâmată şi zdrobita se poate apropia de-a dreptul de Dumnezeu şi Dumnezeu, în marea Lui îndurare şi adânca Lui milă, poete să primească o astfel de inima, poate s-o ridice şi s-o umple până va da peste ea, de mângâierile bogate ale iubirii Sale şi de bucuria deplină a mântuirii Lui.