Moise urmează înainte cu îndrumările: „Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror inimă să se abată azi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Sa nu fie printre voi nici o rădăcină, care să aduce otravă şi pelin” (versetul 18). Apostolul pomeneşte cuvintele acestea în epistola către Evrei: „Luaţi seama, ca nimeni să nu rămână lipsit de harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină otrăvitoare, să vă aducă tulburare şi mulţi sa fie atinşi de ea”. Ce cuvinte pătrunzătoare! Ele ne pun înainte răspunderea mare a tuturor creştinilor. Cu toţii suntem chemaţi să avem o grijă sfântă unii pentru alţii, grijă însă, care e puţin înţeleasă şi cunoscută. Nu toţi suntem chemaţi să înveţe şi să propovăduiască, dar toţi trebuie să arate dragoste unii faţă de alţii. În biserica lui Dumnezeu se simte însă o lipsă mare de păstori credincioşi. Duhul Sfânt este întristat adânc din pricina dezbinărilor din mijlocul nostru şi a duhului nostru lumesc şi a necredincioşiei. De aceea nu trebuie să ne mirăm de această sărăcie duhovnicească.
Dar Domnul este plin de milă şi îndurare faţa de noi, chiar în faţa căderii şi sărăciei noastre duhovniceşti. Numai dacă ne smerim cu adevărat sub mâna Lui puternică, El ne va ridica şi ne va face în stare să păstrăm dragostea între noi şi să slujim unii altora în chip binecuvântat şi să căutăm înaintarea duhovniceasca unii altora. Asta nu înseamnă că am trebui să ne pândim unii pe alţii. Pândirea şi spionarea sunt împotriva dragostei şi grijii frăţeşti. Dar lepădăm aceste lucruri urâte. totuşi trebuie sa căutam să avem o grijă credincioasă unii pentru alţii şi să căutăm să împiedecam, cu veghere sfântă şi cu mila plina de dragoste, răsărirea printre noi a oricărei rădăcini amare. În felul acesta, s-ar acoperi lipsa de pastori sufleteşti printre noi; bineînţeles că ne gândim la pastorii sufleteşti adevăraţi, înzestraţi de Hristos cu acest dar deosebit, şi s-ar împlini mai bine îndemnul din Evrei 12:15, îndreptat nu către păstori, ci către toţi creştinii. „O! de am avea mai multă grijă unii pentru alţii, de am veghea unii asupra altora şi de am căuta binele fiecărui suflet.”
Mai este oare nevoie de arătat, cât de trebuincioasa e o astfel de slujbă credincioasa de păstor? Cât de primejdioase sunt aceste rădăcini amare! Cât de departe se întind uneori ramurile lor stricătoare şi câta pagubă nu aduc ele! Mulţi ajung necuraţi din pricina lor, multe legături de prietenie se rup şi multe inimi sunt zdrobite din pricina lor. Negreşit că răul s-ar înăbuşi înainte de a ieşi la iveală şi s-ar înlătura astfel o pagubă nespusa şi multă durere, dacă ar fi cât de puţină luare aminte între noi şi dacă s-ar da măcar un singur sfat, izvorât din dragoste. Să punem cu toţii aceste lucruri la inima şi să cerem stăruitor ca să fim mai în stare să împiedecăm încolţirea unor astfel de rădăcini amare şi să ne ferim de u-mările lor stricătoare.