Versetele acestea au în vedere pe toţi laolaltă şi pe fiecare ins în parte. Lucrul acesta trebuie luat în seamă, mai ales că noi suntem prea porniţi să privim adevărul ca având putere pentru alţii ca să scăpăm astfel de îndatoririle noastre personale. Nu e nevoie să mai spunem, că e spre paguba sufletului nostru. Fiecare dintre noi e singur răspunzător să asculte fără şovăire de poruncile Domnului, dacă vrea să se bucure cu adevărat de legătura cu El, cum spune Moise poporului: „ca sa te facă azi poporul Lui şi Ei să fie Dumnezeul tău”.

Nimic nu poate fi mai scump, dar nici mai lămurit. Suntem datori să păstrăm Cuvântul scump al lui Dumnezeu în inimă, să-l lăsăm să înrâurească asupra cugetului nostru şi să-l împlinim în viaţa de toate zilele. Iată cum ne putem bucura de legătura cu Tatăl nostru şi cu Domnul şi Mântuitorul nostru. Dacă cineva crede ca stă în legătură cu El şi în acelaşi timp nu ţine seamă de poruncile Domnului, se înşeală amar. „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi române în dragostea Mea” „Nu orişicine-mi zice: „Doamne, Doamne va intra în împărăţia cerurilor, ci numai cine face voia Tatălui Meu, care este în ceruri”. „Căci oricine face voia Tatălui Meu, care este în ceruri, acela îmi este frate, soră şi mamă”. „Tăierea împrejur nu este nimic şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu este totul” (Ioan 15:10; Matei 7:21; 12:50; 1 Corinteni 7:19).

Iată cuvinte foarte potrivite pentru zilele noastre. Căci căutând să fugim de „legalism”, suntem în primejdie să lăsăm loc unei vieţi fără frâu. Este drept ca prin harul lui Dumnezeu am ajuns în starea sfântă de copii ai Lui – acest lucru nimiceşte de la rădăcină buruiana stricătoare a legalismului – dar această stare îşi are şi îndatoririle şi răspunderile ei şi recunoaşterea lor cu scumpătate e leacul sigur împotriva oricărei uşurătăţi în viaţă, dacă suntem izbăviţi de faptele legii – slavă Domnului, căci suntem izbăviţi dacă suntem creştini adevăraţi – nu înseamnă să nu fim buni de nimic şi să ne plăcem nouă înşine, ci sa facem „fapte vii” spre slava Aceluia al cărui Nume îl purtăm, ai cui suntem şi de cere suntem datori să ascultăm şi să-i slujim. Aşa să facem, cititorule!