Lui Israel nu i s-a îngăduit sa se atingă de averile Edomiţilor, Amoniţilor şi Moabiţilor. Dar chiar în versetul următor, el primeşte cu privire la Amoriţi porunca aceasta: „Sculaţi-vă, plecaţi şi treceţi pârâul Arnon. Iată îţi dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el” (versetul 24). Dumnezeu hotărăşte pentru poporul Său totul prin Cuvântul Său. Israel nu trebuia să cerceteze de ce n-avea voie să se atingă de averile lui Esau şi ale lui Lot, şi trebuia să cuprindă şi pe ale lui Sihon. El trebuia doar să facă ce i se poruncea. Dumnezeu nu poate fi împiedecat în lucrările Sale. Ochii Lui vad totul. El este, cum spune apostolul Pavel către atenieni, „Domnul cerului şi al pământului”, şi „El a făcut ca toţi oamenii ieşiţi dintr-un singur sânge să locuiască pe faţa pământului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor”. Şi mai departe: „El a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care l-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi” (Vezi Faptele 17:24-31).
Acesta este un adevăr însemnat. Dumnezeu este cârmuitorul atotputernic al lumii. El nu dă nimănui socoteală de ceea ce face. El răstoarnă pe unul şi ridică ne altul. Împărăţiile, scaunele de domnie, stăpânirile, puterile, totul este în mâna Lui. El rânduieşte treburile omeneşti după voia Sa. În acelaşi timp, însă, El face pe oameni răspunzători în feluritele lor stări, în care i-a aşezat în harul Lui. Fie rege sau supus, stăpânitor sau stăpânit, toţi vor da, odată, socoteală în faţa lui Dumnezeu. Fiecare îşi va găsi, în faţa scaunului de judecată al lui Cristos, toată viaţa sa, de la început până la sfârşit. Orice faptă, orice vorbă, orice gând ascuns se va descoperi acolo ca un adevăr grozav. Nimeni nu se va putea ascunde sau pierde prin mulţime. Cuvântul lui Dumnezeu spune limpede şi hotărât că vor fi judecaţi „fiecare după faptele sale”. Nimeni nu va fi trecut cu vederea: „Oamenii vor da socoteală de orice vorbă deşartă pe care o vor fi rostit”.
Împăraţii, stăpânitorii, cârmuitorii, dregătorii, judecătorii, vor da socoteală de felul cum au întrebuinţat puterea pe care au avut-o, şi de averea care le-a trecut prin mâini. Cei bogaţi şi de neam mare vor răspunde de felul cum şi-au risipit averea în deşertăciuni, petreceri, etc. Toţi vor răspunde înaintea Fiului Omului, ai cărui ochi sunt ca para focului, ca să citească toate faptele omului, şi ale cărui picioare sunt ca arama strălucitoare ca să nimicească tot ce este împotriva lui Dumnezeu.
Necredincioşii pot întreba în batjocură: „Cum pot fi toate astea? Cum vor avea loc înaintea scaunului de judecată al lui Cristos milioane fără număr de oameni? Şi cum va avea vreme să cerceteze detaliile vieţii fiecăruia?” Credinţa răspunde: „Dumnezeu spune că va fi aşa; şi atât ne e de ajuns”. De fapt, răspunsul la toate greutăţile este scurt: Dumnezeu. De altfel, necredincioşilor degeaba le vom spune aceste lucruri, căci ei nu cred în Cuvântul lui Dumnezeu.