Israel n-avea să omoare şi să nimicească fără nici o socoteală. Daca vreun oraş era gata să primească pacea, trebuia să plătească bir poporului Israel. Dacă nu primea pacea, avea să fie cruţat, tot ce putea fi folosit în vreun fel oarecare.
Sunt lucruri fireşti şi pământeşti, care pot fi folosite pentru Dumnezeu fiind sfinţite prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune. Suntem îndemnaţi, să ne facem prieteni cu mamona al nelegiuirii pentru ca, atunci când ne va veni sfârşitul, să fim primiţi în corturile veşnice. Aceasta vrea să spună, că un creştin trebuie să folosească bine şi cu credinţă bunurile lumii acesteia, pe care le are şi să le pună în slujba lui Cristos pentru binele săracilor şi pentru lucrul Domnului. În felul acesta, bogăţiile acelea vor aduce rod bogat pentru împărăţia Domnului nostru Isus Cristos, în loc să se strice în mâinile lui sau să se aşeze ca o rugină în sufletul lui. Cuvintele din Luca 16:9: „Ca să va primească în corturile veşnice”, înseamnă doar că ce am cheltuit pentru Cristos va fi răsplătit în ziua aceea. Chiar un pahar cu apă rece dat în Numele Lui îşi va avea răsplata în împărăţia Lut vecinica. O, de am cheltui cât mai mult pentru El.
Mulţi găsesc, în locul pomenit mai sus (Luca 16:9), greutăţi, dar învăţătura cuprinsă în el este pe atât de limpede pe cât e de practică. În 1 Timotei 6, găsim o îndrumare asemănătoare: „îndeamnă pe bogaţii lumii acesteia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în bogăţii nestatornice, ci să-şi pună nădejdea în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, cu inimă largă, aşa ca să-şi strângă pentru viitor o comoară aşezata pe o temelie tare, pentru că sa capete adevărata viaţă (Viaţa adevărată este o viaţă pentru Cristos, o viaţă în lumina veşniciei, o folosire a tot ce avem, spre slava lui Dumnezeu şi în vederea locuinţelor veşnice. Aceasta, şi numai aceasta, este adevărata viaţă.). Şi lucrul cel mai mic, pe care l-am dat pentru Cristos, va fi amintit în ziua aceia. Deşi imboldul nostru n-ar trebui să fie acest gând, el ne poate totuşi îmbărbăta, să punem în slujba Domnului şi Mântuitorului nostru tot ce avem.