Israeliţilor li se interzicea să aibă orice contact cu vreo persoană ce pretindea că posedă capacitatea de a comunica cu lumea nevăzută. Sunt enumerate opt mijloace de comunicare cu lumea spiritelor, Dumnezeu calificându-le drept urâciuni. Este vorba de: cel care practică vrăjitoria (vrăjitoare sau vrăjitor), ....cel care foloseşte ghicirea (un văzător sau un profet fals, unul care citeşte stelele)... cel care interpretează augurii (cititorul în palmă, ghicitoarele), ...unul care face farmece (magicianul, vraciul). ...un mediu (un descântător), ...un spiririst (cel sau cea care conduce o şedinţă de spiritism), ...unul care cheamă duhurile (necromant). Există un grad de întrepătrundere între „profesiile" acestea.
Trist e că în epoca în care trăim, în această aşa-zisă eră a „iluminismului", la 3.400 de ani după evenimentele descrise în Deuteronom, avem nevoie la fel de stringentă de această interdicţie ca pe vremea aceea. Henry G. Bosch comentează:
Satanismul, demonii şi ocultul sunt realităţi întunecate şi sinistre, iar nu simple scamatorii. Unul dintre semnele faptului că ne apropiem de finele acestei epoci este interesul foarte acut în vrăjitorie, astrologie şi în alte forme de manifestare ale ocultului. Mii de oameni îşi consultă zilnic horoscopul, participă la şedinţe de spiritism sau se străduiesc să comunice cu cei dragi ai lor care au decedat. De asemenea se manifestă un interes deosebit pentru satanism şi pentru demoni. Biblia ne avertizează de nenumărate ori ca nu cumva să avem de a face cu aceste practici (Lev. 19:31; 20:27; 2 Cro. 33:6; Ier. 10:2; Gal. 5:19, 20).
Cât de urgente şi de actuale sunt avertismentele Scripturii! Să nu ne jucăm cu nici un lucru care s-ar putea transforma în sărutul morţii.
A fi desăvârşit (în textul englez: fără vină, v. 13) în legătură cu aceste „comunicaţii" interzise înseamnă a asculta numai de vocea lui Dumnezeu.