Idolul sau chipul de lemn de aici (ebr. aşera) era un stâlp confecţionat din lemnul unui arbore, reprezentând o zeiţă păgână. În cele din urmă altarul Domnului avea să fie aşezat în templul de la Ierusalim, unde nu se puteau sădi cu uşurinţă arbori, dar unde totuşi se putea instaura un simbol idolatru (cum s-a şi întâmplat, până la urmă. Vezi 2Regi 23:6).